Precum iarba din țărână,
Precum razele din soare,
Precum florile din creangă,
Precum dragostea ne leagă,
Dumnezeu prin îndurare
Ne va ridica-n splendoare.
Precum unda din izvoare
Tot așa, natura toată,
Universul din El purcede,
Slavă celui care crede!
C-o să intre-n sfânta ceată
Ce la cer va fi luată.
După cum din foc ies norii
De scântei de-același fel,
Astfel ies din El ființe
Cu aceleași năzuințe
Și-apoi iar se-ntorc în El,
În dumnezeiescu-I fel.
El le-aprinde, El le stinge,
Din El nasc și-n El se-atrag...
Slavă pururi numai Lui!
Slavă-n veci Mântuitorului!
El e-al Vieții stindard drag,
Și al nostru veșnic Prag.
El, Divinul Duh, e-n totul
Și-nlăuntru, și-n afară.
Fără naștere și moarte,
El stăpânitor a toate,
Fără zori și fără seară
El e veșnic primăvară.
Fără-aicea sau acolo,
Fără ieri și fără mâine...
Slavă Lui și-n ce se duce!
Slavă Lui în ce ne-aduce!
Slavă Lui și-n ce rămâne!
Cum e azi, El e și mâine.
Amin.
(Sâmbătă, 11 iulie 2020)